 |
REVISTA CURENTA |
|
|
|
|
De la "Revista vânătorilor" la "Vânătorul și Pescarul Roman"
Contextul social, politic și economic creat la încheierea Primului Război Mondial a impulsionat manifestarea energiilor latente ale tuturor națiunilor europene. Pentru România, anul 1918 a reprezentat începutul unei perioade de referință în majoritatea domeniilor de activitate, inclusiv în vânătoare, după secole de abordare empirică, fără un temeinic fundament juridic și organizatoric, a activității cinegetice. Unirea cea Mare a favorizat maturizarea ideii de așezare pe baze științifice, moderne, a unei îndeletniciri tradiționale la români.
La 5 iunie 1919 a luat ființă Uniunea Generală a Vânătorilor, în același an apărând și organul său de presă, "Revista Vânătorilor", în al cărui număr dublu 1-2/1919 au fost făcute publice odată cu Statutul U.G.V. La 26 mai 1922, prin fuziunea U.G.V. cu Reuniunea pentru Ocrotirea Vânatului din Transilvania și Societatea pentru Ocrotirea Vânatului din Bucovina, s-a născut Uniunea Generală a Vânătorilor din România, recunoscută prin lege ca persoană morală "în interesul social și al utilității publice", la 1 mai 1923.
După cum remarca, în 1920, secretarul general al U.G.V., "noi, vânătorii, indiferent de treapta socială la care ne găsim, prin Revistă, care este organul Uniunei, suntem uniți, gândurile noastre comunicate fiecăruia, spre folosul tuturor și al binelui general". În paginile ei se întâlnesc nume care au rezistat trecerii timpului, clasicizându-se fie în domeniul literaturii de specialitate, fie în beletristică. Printre alții, au semnat în "revista Vânătorilor": col. Constantin Rosetti-Bălănescu, acad. Ion Simionescu, col. August von Spiess, ing. Constantin A.V. Popescu, dr. I. Philipowicz. Ioan Al. Brătescu - Voinești, ing. Ernest Gheorghiu, Mihail Sadoveanu, prof. dr. Raul I. Călinescu, col. Schneider-Snyder Roland, Vasile Militaru, prof. dr. Eugen Botezat, Alexandru Cazaban, dr. Gheorghe Nedici, Mihail Tican-Rumano, prof. Dionisie Lintia, Demostene Botez, ing. Emil Witting, ing. Otto Witting, Mihail Sevastos, dr. Ludovic Rodewald (Rudescu), Mihai Moșandrei, dr. George Vasiliu, Victor Eftimiu, Vasile Voiculescu, ing. Aurel M. Comșia și multe alte nume proeminente ale lumii științifice și culturale românești.
După o apariția neîntreruptă de-a lungul a trei decenii, începând cu anul 1919, "Revista Vânătorilor" a devenit "Vânătorul", ca efect al emiterii Decretului nr. 211 din 1948, de transformare a U.G.V.R. în Asociația Generală a Vânătorilor din R.P.R. O ultimă modificare structurală de sistem va surveni, potrivit Decretului nr. 378 din 1953, prin cooptarea în organizație (AGVPS) a pescarilor sportivi. De atunci, până în 1989, revista asociației se va numi "Vânătorul și Pescarul Sportiv", în perioada 1990-1991 "Revista Vânătorilor și Pescarilor", iar din 1992, la sugestia generalului C.Rosetti-Bălănescu, "Vânătorul și Pescarul Român". Între anii 2002 și 2005, asociația va edita două reviste - "Vânătorul Roman" și "Pescarul Roman" - , prima fiind distribuită tuturor membrilor asociațiilor afiliate, pentru ca, din ianuarie 2006, să se revină, prin hotărârea congresului extraordinar din 2 iulie 2005, la formula unei publicații mixte, intitulate "Vânătorul și Pescarul Român".
În paralel, redacția și-a făcut o tradiție din editarea, la începutul fiecărei ierni, a câte unui almanah, cu începere din anul 1950, adevărate antologii de literatură cinegetică, sub semnături prestigioase. Dintre scriitori, atât în revistă, cât și în almanah au publicat de-a lungul ultimelor șase decenii Ionel Pop, Mihail Sadoveanu, Lucian Gruia, Radu Cârneci, Radu Anton Roman, Dragoș Vicol, Pop Simion, Alexandru Andrițoiu, Eugen Popescu-Jianu, Cristian Teodorescu, Ion Nania, Nicolae Cristoveanu, Mihai Moșandrei, Gheorghe Colț, Victor Kernbach, Casian Balabasciuc, Nicolae R.Dărămuș, Florentin Popescu, Ladislau Daradici, Gheorghe Duță - Micloșeanu, Valentin Borda, Ștefan Stroe, Mihai Mancaș, Aristide Stavros, pentru a aminti doar câteva nume. Lor li se adaugă prestigioși autori de lucrări de specialitate, oameni de știință, majoritatea silvicultori, biologi, zootehniști sau veterinari: acad. Petru Bănărescu, dr. Dan Munteanu, dr. Mihai Băcescu. Dr. George Vasiliu, dr. Dimitrie Radu, dr. Mihai Cociu, dr. M. Georgescu, dr. Neculai Șelaru, dr. Peter Weber, dr. Vadim Nesterov, dr.doc. Horia Almășan, dr. Maria Paspaleva, dr. Cătălin Rang, dr. Sorin Geacu, dr. Nicolae Goicea, Matei Tălpeanu, Nicolae Străvoiu, Adrian Palladi, Victor Ciochia și mulți alți specialiști, de notorietate atât în domeniul științei, cât și în breasla vânătorilor și pescarilor sportivi.
O publicație cu o apariție neîntreruptă de peste nouăzeci de ani și cu un asemenea palmares este o entitate de a cărei existență nu se poate face abstracție. Ea a supraviețuit, o dată cu obștea care a impus-o ca pe o necesitate, tuturor seismelor istoriei. Înaripată de entuziasmul creatorilor săi, încovoiată, o vreme, de silniciile diriguitorilor politici, însă nutrită de o imensă pasiune, revista noastră a fost și rămâne nu atât reverul destinat unei embleme, cât, mai cu seamă, un camarad.
Fără invenția de a-și aroga girul autorității în domeniu, revista noastră nu a reprezentat, pe tot parcursul existenței sale, decât un liant, o fărâmă de suflet și o portavoce, în numele ideii de spontaneitate, de etică și de perpetuare a unei nobile tradiții. Informând, în măsura în care spațiul tipografic și ritmul de apariție i-au permis, ea a format caractere, a cizelat și a cultivat gustul pentru lectură. În ce măsură a izbutit să câștige de partea culturii autentice oameni pasionați, animați nu numai de bune intenții, ci și de entuziasm novator, aceasta se poate lesne vedea răsfoind cele peste nouăzeci de tomuri ale colecției. Greutatea revistei este dată însă de valoarea colaboratorilor săi. Iar faptul că e citită în majoritatea lucrărilor de referință din cinegetică, ornitologie, etologie, ihtiologie sau din alte domenii conexe nu reprezintă decât o măsură a seriozității și a rigorii ce au caracterizat-o dintotdeauna.
Gabriel CHEROIU
|
 | |
Lucrări de mantuială (IV) - FILOZOFIA COTELOR DE RECOLTĂ
Cinegetica a fost si trebuie să redevină stiintă. Stiinta culturii speciilor de interes vanătoresc, în mediul acestora natural de viată. Din păcate, acum, la noi nu se mai poate numi stiintă, ci ... amatorism.
Motivul îl constituie decăderea scolii romanesti în profil silvo-cinegetic si înlocuirea specialistilor autentici din activitatea de vanătoare cu posesori de diplome în specialitatea silvicultură, de cele mai multe ori fără experientă sau fără suficientă moralitate si constiintă profesională, atat la nivelul factorilor de decizie în domeniul cinegetic, cat si al structurilor subordonate acestora din teritoriu.
|
 | |
DIMINETI CU CĂPRIORI
Undeva între dealurile domoale, lumina răsăritului tese timid panze alburii peste conturul pădurii de pe culmea din fata nostră. Este 5:15 si am ocupat deja pozitiile pentru panda de dimineată. Pe versantul din dreapta un sacal îsi plange singurătatea asteptand zadarnic un răspuns...
|
 | |
Răniri accidentale care afectează calitatea trofeului la căprior
Introducere
Datorită plasticitătii ecologice care implică o răspandire a căpriorului (Capreolus capreolus, L.) pe o mare parte din teritoriul Romaniei, specia comportă o importantă deoebită.
Telul principal al gestiunii cinegetice a speciei este producerea de trofee de clasă superioară în număr cat mai mare, raportat la suprafata productivă a fondului cinegetic.
|
 | |
VANĂTOAREA RAȚIONALĂ
Despre începuturile vanătorii, care vine din cele mai vechi timpuri, am mai scris în cateva randuri. Ea a apărut odată cu omul, pe care l-a ajutat să supraviețuiască în condițiile extrem de nefavorabile din paleolitic. Conștientizand că această îndeletnicire este vitală pentru el, încă de la început s-a stabilit o relație specială între vanător și vanat.
|
 | |
VIRTUTILE VANĂTORII
Scene de vanătoare apar în: pictură, sculptură, literatură, filatelie si sunt cantate în muzică mai ales în cea populară.
Vanătorul nu este un ucigas de animale sălbatice cum gresit cred unii. El este un mare iubitor de natură. Vanătoarea este o pasiune, în care omul cu pusca face eforturi fizice enorme pentru a ajunge în preajma animalelor sălbatice, iar în vanătorile organizate trăieste emotii intense, stări sufletesti de sperante si deceptie, ne avand ca tel uciderea vanatului, dar dacă aceasta se întamplă bucuria lui este fără margini.
|
 | |
Rătăcit în stuf
Poate nu sunt singurul căruia i s-a întamplat o asemenea năpastă, dar afirm că dintre toate dezorientările care ni se pot întampla cea din stuf este cea mai insuportabilă din toate punctele de vedere, fizic si mental.
Desigur, nici o rătăcire nu este confortabilă, fiindcă îti aduce o stare de teamă si nesigurantă cand realizezi faptul. Dar constientizarea îti provoacă disperarea generată de epuizarea fizică si bănuiala că n-ai nici o scăpare din imensitatea trestiisurilor si a apei care te înconjoară.
|
 | |
CORVIDE SUB SCUTUL LEGII
Greu de înteles pentru toti vanătorii ce a gandit legiuitorul atunci cand a hotărat să interzică vanătoarea de corvide în lunile martie, aprilie si mai, această opreli;te prelungindu-se, printr-o nouă lege, la cioara-de-semănătură si în lunile iunie si iulie.
|
 | |
O NOUĂ CARABINĂ CU REPETITIE BLASER R 8
Noul model de carabină cu repetitie Blaser R 8 nu este o variantă a reputatului model R 93, ci unul cu totul nou (Fig.1). El a păstrat sistemul de înzăvorare liniară a închizătorului direct în teavă, tot fără rotatie a manerului, ca si la R 93. Însă suprafata de contact între capul închizătorului si teavă a crescut mult, capul inelar cu cele 13 lamele dispuse radial în el (Fig.2) totalizează la noua carabină 96 milimetri pătrati, pe cand la R93 are numai 66 milimetri pătrati (iar la Mauser 98 doar 56 mm pătrati). În Fig.3 se observă această diferentă, în dreapta imaginii vedem închizătorul mai scurt si subtire (29 mm)al carabinei R 93, în stanga cel, mai lung si mai gros (31 mm) al carabinei R 8.
|
 | |
Nimrozii burgheziei proletare (I)
Gustul puterii le-a alimentat dintotdeauna oamenilor tendinta de a întrece măsura. De la Nimrod încoace, cinegeticul a fost nu doar influentat, ci chiar determinat de politic, începand cu stabilirea si apărarea teritoriilor de vanătoare în comunitătile tribale si continuand cu instaurarea privilegiului nobiliar asupra sălbăticiunilor mari, a căror răpunere a rămas pentru mult timp un apanaj al potentatilor vremii.
|
 | |
Vanători în secolul trecut (IV)
Frumosii ani ai secolului XX, mă refer la perioada 1955-1975 în mod special, îi socotesc de glorie pentru activitatea AGVR, apoi AGVPS, datorită realizărilor obtinute sub conducerea unor oameni de suflet, cu pricepere în domeniu si abnegatie.
|
 | |
Cainele si vanatul, în relatia cu omul
Cainele a fost prietenul si ajutorul de nădejde al omului în vreme de pace si război. Numai calul a reprezentat un asemenea sprijin pentru om. De-a lungul veacurilor, viata omului a fost strans legată de prietenia si devotamentul acestor animale, de existenta vanatului si de adăpostul oferit de pădure. Spre deosebire de marea familie a animalelor domestice, a căror principală functiune o constituie sursă de hrană, relatiile cainelui si calului cu omul s-au caracterizat prin adevărate sentimente de atasament, devotament si sprijin reciproc.
|
 | |
PISICILE SĂLBATICE – METIS NU TREBUIE CRUTATE !
În ultimii ani, în multe partide de vanătoare am constatat o crestere îngrijorătoare a pisicilor – metisi.
Ce factori au determinat înmultirea acestui păgubos răpitor ? Mă refer doar la fondul de vanătoare Livada în care practic vanătoarea cu grupa. Răspunsul îmi vine din modul în care azi, si asta de mai multi ani, se practică agricultura romanească. Conditiile si nestimularea micilor fermieri i-au determinat să nu-si mai lucreze pămantul. Rezultatul: pe arătură au crescut gozuri, smidărie, buruieni si asta aproape de sate. Ce-i trebuie mai bun unei pisici sălbatice, un motan încăltat de dragoste, ca să se întalnească cu vreo mată de casă ?
|
 | |
PE CĂRĂRI BIHORENE
Prin natura meseriei lor, silvicultorii au privilegiul de a cerceta îndeaproape natura, în ipostazele ei cele mai reprezentative si mai putin afectate de virusul antropizării. Atata vreme cat citadinii contemplativi se multumesc cu surogatul peticelor de verdeată sufocate de asfalt, profesionistii pădurilor stiu să pretuiască asa cum se cuvine caratele clorofilei, să le evalueze si să insufle si semenilor dorinta de a le redescoperi.
|
 | |
VANĂTOAREA ÎN BASARABIA
Tipărit în a doua editie, volumul „Sub semnul cinegeticii” de Tudor Colac constituie o importantă enciclopedie în care se expun în 184 de pagini o diversitate de aspecte istorice, de traditii de folclor si de creatie literară populară.
|
 | |
Izvor de sănătate - Lumanărica (Verbascum thapsus L.)
Înaltă uneori cat un stat de om, o întalnim mandră, dreaptă în mijlocul campului ars de soare, în locuri uscate, de-a lungul drumurilor si apelor, în tăieturi de păduri, pe întreg teritoriul tării.
Plantă erbacee bienală, robustă, dezvoltă în primul an o rozetă de frunze, iar în al doilea an o tulpină înaltă ce poate atinge pană la 1,5 m, simplă sau ramificată. Toată planta este acoperită de un fel de paslă alcătuită din peri lanosi care împiedică evaporarea apei si apără planta pentru a fi consumată de vite.
Frunzele sunt eliptic-ovate, de asemenea păroase.
|
 | |
ING. EDUARD-IULIAN MANEA
O veste teribilă a lovit ca un trăsnet grupul nostru de pasionati ai vanătorilor la pasaj pe meleaguri călărăsene: ne-a părăsit Edy ! Clipa funestă l-a smuls dintre cei dragi cu o grabă nedreaptă, jertfindu-l pe altarul zeului nemilos al cailor-putere. Un accident – cum altfel decat stupid ?! – a făcut ca, din ziua de 12 mai a acestui an, omul de care ne-au legat atatea amintiri calde si luminoase să devină însusi amintire.
|
 | |
LIPSĂ DE ORIENTARE?
În anul 2008, Consiliul AJVPS Mehedinti, pentru a contracara tariful de 60 ron perceput de Asociatia Dunărea Albastră Orsova, a hotărat ca si AJVPS Mehedinti să fixeze nivelul cotizatiei la 60 ron. Conducerea executivă a AJVPS Mehedinti a stabilit cotizatia la valoarea de 65 ron (cu permis ANPA inclus), înregistrand un oarecare prejudiciu datorită pierderii unui număr important de pescari sportivi.
În 2010, netinand seama de recomandarea Consiliului AGVPS, de a mentine valoarea cotizatiei la nivelul anului 2009, dl. director Popa Cornel, împreună cu dl. contabil sef Radovici, au stabilit prin Bugetul de Venituri si Cheltuieli (BVC) o cotizatie de membru pescar de 80 ron + 30 ron permis de pescuit ANPA + 50 ron taxa de înscriere membru nou + 5 ron alte cheltuieli, total 165 ron, fată de Asociatia Dunărea Albastră Orsova, care a perceput doar 80 ron cu permis ANPA inclus. În plus, a mai apărut si o altă asociatie „de apartament” denumită A.G.P. „Dunărea”, care vinde permisele de pescuit cu numai 50 ron.
Tinand cont de aceste valori diferite ale cotizatiei si de criza globală, care îi afectează, foarte multi pescari s-au orientat si migrează spre asociatia cu cotizatia cea mai mică.
|
 | |
INFERNUL PLĂTICILOR
Pe o căldură infernală, de peste 300 C, trei echipe de pescari pătimsi s-au înfruntat, pe durata a două manse desfăsurate în două zile, în finala natională experimentală de pescuit sportiv la feeder.
Noua disciplină a pescuitului sportiv de competitie adoptată de FIPS-ed, care în anul 2011 va deveni obiectul unui campionat mondial, a fost preluată si promovată de un grup de initiativă, pescari sportivi experimentati în domeniul pescuitului stationar.
|
 | |
ÎN MEMORIAM...STEFAN „PUIU” IONESCU
O veste tristă, primită cu ceva întarziere, ne surprinde si ne îndurerează. După o lungă suferintă, marcată de căderi si reveniri, în urma căreia părea că a biruit boala, Puiu ne-a părăsit cu modestia si demnitatea care l-au caracterizat.
Personalitate emblematică a pescuitului sportiv de competitie, membru pescar sportiv al AJVPS Giurgiu, Puiu Ionescu a activat cu rezultate remarcabile în disciplinele pescuit stationar, spinning si casting.
|
 | |
VISUL UNEI NOPTI DE VARĂ (2)
Părea să fim norocosi. Căci raul era deja limpede destul, fără „topit” de zăpezi primăvăratice, deci o tară mai căldut, cu putintel de soare deasupra, si cu niscaiva desmortite gaze iesite la dezmortire . Ne-am desfăcut în prea mare grabă
„sculele” (si tot ditamai portbagajul de merinde) si am tulit-o maxim de grăbiti la „treabă” . Habar nu aveti ce elane m-au (ne-au) cuprins cand legam mustele (chiar pe cele mai noi primite de la Bebe..) . Eram mai zglobii ca iepurii (în „nuntile” lor),dar si plini de mari sperante. Si si pentru că niciodată raul (ăsta) nu ne înselase astptările! Bebe, al treilea pescar al acestei „deschideri”,vechi prieten al meu (mai tanăr binisor ca mine), azi devenit si vanător (în aceeasi grupă cu Doctorul), era si un bun făuritor de muste.
|
 | |
DOUA STILURI - ACELAȘI RAU
Pentru pasionații pescuitului la muscă artificială, drumurile verii înseamnă adesea cărări ce însoțesc apele de munte, fie ele paraie cu sclipiri de cristal, deabia ivindu-se printre pietre, fie rauri tumultoase cu debit și albie ce pun la încercare calitățile și pregătirea fizică. În unele cazuri putem pescui numai la muscă artificială, în altele lanseta și rotativele sunt singura alternativă. Se întamplă însă să avem și șansa de a pescui pe un rau să-i zicem “ideal”, în care configurația albiei de-a lungul cursului să permită folosirea ambelor stiluri/metode.
|
 | |
PERIPLU MARAMURESAN
Anii adolescentei i-am petrecut în bătrana Marmatie, în inima Maramuresului istoric. Acolo am luat primele lectii de muscărit, urmărind cum mainile bătucite de coada toporului ale lui Gheorghe a Bazului, poreclit de săteni după pasiunea sa de a face „baze”, după ce au ciupit fire de lană din pieptarul lecrecului, cu un capăt de ată si-o pană de cocos, prinzand în menghina degetelor carligul, au legat muste trainice si bune. Pe văile Săpantei, Izei si ale Marei ori a Cosăului, am hălăduit însotit de un alt mare mester muscar, Vasilică David, zile întregi, sorbind truditi din apa rece a borcutului după o frugală masă de slană cu ceapă, pornind din nou spre tainice dulbini în care fulgerau păstrăvii sperantei.
|
|
|
